Umbra Vintului, Carlos Ruiz Zafon - Editura Polirom

Traducere din limba spaniola si note de Dragos Cojocaru Ne aflam in Barcelona anului 1945. Intr-o dimineata cetoasa, domnul Sempere, proprietar al unui anticariat din inima orasului vechi, isi duce fiul, Daniel, la Cimitirul Cartilor Uitate, o cladire impunatoare, veche si sumbra, plina de volume ale unor autori necunoscuti sau uitati, carti aduse de oameni care au tinut sa le fereasca de parasire, de indiferenta sau de la disparitie. Potrivit traditiei, cine intra pentru prima oara trebuie sa adopte o carte. Dintre miile de tomuri, Daniel se simte atras de Umbra vintului de Julian Carax, un roman misterios pe care, ajuns acasa, il citeste in aceeasi noapte dintr-o suflare. In anii urmatori, Daniel se pomeneste implicat intr-o serie de intrigi si de crime, trecind prin numeroase primejdii pentru a salva cartea de anumite persoane. In acelasi timp, el se lanseaza in cercetarea amanuntita a biografiei autorului, cel putin la fel de enigmatica si de stranie precum romanele sale. Daca ati crezut cumva ca marele roman gotic a murit odata cu secolul al XIX-lea, Umbra vintului o sa va faca sa va razginditi. Un roman de prima mina, plin de capcane, de intrigi care se desfac unele din altele. - Stephen King O aventura fantastica, un roman scris parca de Jorge Luis Borges in stilul Numelui trandafirului. Zafon are grija sa dozeze iubirea, magicul, crimele si nebunia astfel incit sa-l captiveze pina si pe cititorul cel mai sceptic. Diabolic de bun! - Elle Umbra vintului este, in fond, o scrisoare de dragoste adresata literaturii si cititorilor la fel de pasionati de povesti precum tinarul erou al cartii. - Entertainment Weekly Fragment din volumul "Umbra vintului" de Carlos Ruiz Zafon: "- Aveti dreptate, parinte. Julian Carax nu e tatal meu. Insa nu ne-a trimis nimeni. In urma cu citiva ani am dat, din intimplare, peste o carte a lui Carax, o carte ce fusese data disparuta, si de atunci am incercat sa aflu mai multe despre el si sa lamuresc imprejurarile mortii sale. Domnul Romero de Torres mi-a acordat ajutorul sau... - Care carte? - Umbra vintului. Ati citit-o? - Am citit toate romanele lui Julian. - Le mai aveti? Preotul tagadui. - Pot sa va intreb ce-ati facut cu ele? - Cu citiva ani in urma, cineva a intrat in camera mea si le-a dat foc. - Banuiti pe cineva? - Bineinteles. Pe Fumero. Nu de asta va aflati si domniile voastre? Fermin si cu mine am schimbat o privire perplexa. - Inspectorul Fumero? De ce-ar dori el sa arda cartile astea? - Cine altcineva? ultimul In ultimul an pe care l-am petrecut impreuna la colegiu, Francisco Javier a incercat sa-l omoare pe Julian cu pusca lui taica-sau. Daca Miquel nu l-ar fi oprit... - De ce a incercat sa-l omoare? Julian fusese singurul lui prieten. - Francisco Javier era obsedat de Penelope Aldaya. Nimeni nu stia asta. Cred ca Penelope insasi nu bagase de seama ca baiatul exista. A pastrat secretul ani la rind. Pe cit se pare, il urmarea pe Julian fara stirea acestuia. Cred ca intr-o zi, l-a vazut sarutind-o. Nu stiu. Ceea ce stiu e ca a incercat sa-l omoare in plina zi. Miquel Moliner, care nu avusese niciodata incredere in Fumero, s-a aruncat asupra lui si l-a oprit in ultima clipa. Gaura glontului inca se mai poate vedea la intrare. Ori de cite ori trec pe-acolo, imi amintesc de ziua aceea. - Ce s-a intimplat cu Fumero? - El si familia lui au fost expulzati din incinta. Cred ca pe Francisco Javier l-au virit o vreme intr-un internat. N-am mai stiut nimic de el vreo doi ani, pina cind mama lui a murit intr-un accident de vinatoare. N-a existat un asemenea accident. Miquel avusese dreptate de la bun inceput. Francisco Javier Fumero e un asasin. - Daca v-as povesti... biigui Fermin. - Pai, n-ar fi de prisos sa-mi povestiti domniile voastre cite ceva: ceva veridic, ca sa mai schimbam. - Va putem spune ca nu Fumero v-a ars cartile. - Atunci, cine? - Cu toata siguranta, a fost un barbat cu fata desfigurata de foc, care isi spune Lain Coubert. - Nu cumva e... Am incuviintat. - Numele unui personaj al lui Carax. Diavolul."