Telefonul Din Bikini, Rodica Ojog-Brasoveanu - Editura Nemira

Destine, femei si povesti periculoase. Un miliardar descopera dragostea la cincizeci de ani. O zana blonda ii suceste mintile, o inocenta ce pare coborata din primavara botticelliana. O doamna foarte fina pune la cale un asasinat. O alta distinsa doamna tine cursuri de calificare pentru prostituate. Una dintre elevele ei, o juna surdomuta, conduce un sexy-club. Doi detectivi particulari incearca sa desluseasca misterul telefonului din bikini.Un pitic malefic, care conduce deopotriva o retea mafiota si o secta, se dovedeste monstruos si le va manipula destinele, determinandu-le in mod tragic. - Nu vede pe unde calca de indragostit ce este, nu‑i pasa de nimic. - Atunci, de ce va pasa dumneavoastra? - Pentru ca presimt o tragedie. De la bun inceput am mirosit ceva suspect. Prea papusa, prea nevinovata, prea miroase totul a flori. Iesise pe la noua, sa‑i cumpere maica‑sii lapte si lui tigari. Nu facuse nici treizeci de pasi, cand din senin i se ivi in cale o namila, un gen de Godzilla furios, care se napusti asupra lui. In aceeasi clipa, primi o ghioaga vartoasa in stomac, catapultandu‑l in zid, dar si cea mai cetoasa nedumerire. In acelasi ritm, mai primi un upercut care‑i salta cu cel putin douazeci de centimetri capul cazut in piept. Ca prin pacla, inregistra ranjetul galiganului: - Scuza‑ma, neamule, te-am confundat cu altul. Dupa care disparuse, vazandu‑si de ale lui. Peste doua ore, era din nou confundat. Fragment din cartea "Telefonul din bikini" de Rodica Ojog-Brasoveanu: "Gogu incepu sa pandeasca inca de pe la noua, desi de regula ferestrele Alinei nu se deschideau de buna dimineata inainte de amiaza. Adoptase camuflajul clasic al salopetei albastre cu litere pe spinare care azi, in puzderia de societati cu initiale, putea sa insemne orice. O sapca pusa cu cozorocul la spate si trusa de unelte clasica din lemn completau travestiul. Putea fi luat drept origine: lucrator la Telefoane, la Electricitate, instalator sau, pentru firi aprioric circumspecte cum era domnul Manole, magistrat pensionar, ginitor de-al Politiei. Cand aproape de ora zece o vazu pe Alina in sort de blugi incarcand in masina un pled, un paneras de mancare clasic, cu doua capace, ba mai zari si capisonul unui termos, isi zise ca a fost al naibii de inspirat. Era limpede ca "junii" logodnici hotarasera o zi campeastra, ieseau din Bucuresti sa culeaga margarete si sa prinda fluturi. "Astia nu se mai intorc pana diseara", conchise multumit, "iar eu n-am nevoie de mai mult de o ora... Pe fraier il culege probabil pe drum... Have a good time, frumosilor!", ura in urma Toyotei decapotabile care se indeparta, jucarie rosie ca miezul de harbuz, stralucitoare ca un glob de Craciun. Despre putini oameni se poate afirma ca s-au nascut pentru profesia pe care o practica, iar acestia sunt de doua ori fericiti. Dintai - vocatia asigura in principiu succesul, performanta, apoi tot ceea ce intreprind e facut cu placere, munca pierzandu-si caracterul silnic. Gogu avea meseria in sange. Invata din mers, pe un teren necunoscut se orienta fara balbaieli, unde nu stia, intuia. Lucra de un an cu Pavelescu, de la care nu avea prea multe de invatat. Omuletul se bizuia la randul lui pe un instinct verificat fidel si - importantissim - pe o buna cunoastere a oamenilor. In rest, bajbaia, vazand si facand, era modalitatea stas de lucru, iar in probleme de investigatie concreta, cunostintele lui oscilau spre zero."