Barbati Fara Femei (Murakami), Haruki Murakami - Editura Polirom

Unul dintre cei mai bine vinduti scriitori ai Editurii Polirom In noua sa colectie de povestiri, care, poate nu intimplator, imprumuta titlul celui de-al doilea volum de proza scurta al lui Ernest Hemingway, Haruki Murakami deseneaza relieful interior al unor barbati care fie au pierdut, fie n-au avut nicicind pe cineva. Fara ezitari, abil si nuantat, Murakami exploreaza peisajul lucrurilor care ii unesc sau ii despart pe barbati de femei, vorbind despre singuratatea barbatului, sexualitate si excentricitate, despre pierderi, regasiri si efectele devastatoare ale unor evenimente aparent minore; personajele lui sint minate in lupta de permanenta cautare a unui echilibru, a unui adevar si a unui fel de a-ti trai viata care sa impace sinele tau adevarat cu asteptarile celorlalti. „Samsa nu avea nici cea mai vaga idee unde se afla sau ce ar trebui sa faca. Abia daca intelegea, cu greu, ca acum el este omul pe nume Gregor Samsa. De unde stia el asta? Poate ca‑i soptise cineva la ureche in timp ce dormea: «Numele tau este Gregor Samsa». Inainte de asta insa, cine fusese el? Ce fusese?” (Haruki Murakami, Samsa indragostit) Fragment din roman: "Eu m-am casatorit in tinerete si de atunci am dus fara intreruperi o viata de familist, dar cum intamplarea a facut sa nu am copii, inteleg intr-o anumita masura opiniile doctorului (chiar daca suna pe alocuri a exagerari retorice si a prejudecati stereotipe). Poate chiar are dreptate pe de-a-ntregul. Bineinteles ca nu exista doar astfel de cazuri tragice. Pe lumea asta mare sunt si familii fericite si frumoase, in care sunt pastrate mereu relatii bune intre parinti si copii — cam cu aceeasi frecventa cu care vezi un hat-trick la fotbal. Doar ca eu unul nu am nici o siguranta ca m-as fi numarat printre putinii parinti norocosi, iar despre Tokai mi-e la fel de greu sa cred ca era tipul acela de tata. Daca ar fi sa ma exprim pe scurt, fara teama de a fi gresit inteles, as spune ca Tokai era o persoana afabila. Era un om echilibrat si nu vedeai la el, cel putin la suprafata, lucruri care sa-i zdruncine aceasta stabilitate, cum ar fi sa fie gelos, sa nu stie sa piarda, sa sufere de complexe de inferioritate, sa fie infumurat sau sa aiba prejudecati exagerate ori cine stie ce obsesii, sa fie excesiv de sensibil sau sa aiba vederi politice extreme. Cei din jur ii iubeau firea deschisa si sociabila, politetea de om educat si atitudinea pozitiva. Iar aceste calitati Tokai le orienta cu atentie si eficacitate mai ales catre femei — care reprezinta cam jumatate din omenire. Pentru cineva cu profesia lui, atentia si consideratia fata de femei erau o arta indispensabila, dar in cazul lui Tokai nu era un mestesug invatat sub presiunea necesitatii, ci parea sa fie o calitate innascuta, cum sunt vocea frumoasa si degetele lungi. De aceea (desigur, la asta se adauga si un profesionalism indiscutabil), clinica lui prospera. In general, aveau tot programul ocupat, chiar si fara sa-si faca reclame prin ziare. Probabil cititorii stiu deja, dar astfel de persoane afabile sunt adesea oameni mediocri si plictisitori, lipsiti de profunzime. In cazul lui Tokai insa, lucrurile nu stateau asa. Ma simteam bine de fiecare data cand, la sfarsit de saptamana, petreceam o ora impreuna cu el la o bere. Stia sa poarte o conversatie si avea si subiecte bogate de discutie. Avea un simt al umorului lipsit de aluzii obscure, direct si ancorat in realitate. Imi istorisea tot felul de povesti interesante din spatele scenei despre chirurgia estetica (desigur, fara sa incalce confidentialitatea informatiilor despre pacienti) si imi dezvaluia multe lucruri interesante despre femei. Insa ceea ce imi spunea nu cadea niciodata in vulgaritate. Vorbea despre iubitele sale cu respect si dragoste si evita intotdeauna cu mare atentie sa divulge informatii care ar fi putut fi legate de o persoana anume. "