Cvasiobiect, Jose Saramago - Editura Polirom

Combinatie de satira amara, parodie socanta si halucinatie bizara, Cvasiobiect marcheaza debutul lui Jose Saramago in proza scurta.

Fiecare text prezinta o viziune suprarealista si uneori tragicomica asupra vietii sub dictatura.

In proza Lucruri, existenta unui functionar de stat este amenintata de disparitia obiectelor din jur.

In Embargou, un barbat neidentificat se vede captiv in propria masina aparent fara motiv.

In Reflux, un rege fara nume se teme atat de tare de moarte, incat nu suporta vederea unei procesiuni funerare, a unei pietre tombale sau a hainelor de doliu, astfel ca dispune construirea unui cimitir cu ziduri gigantice ca sa ascunda orice indiciu referitor la moarte.

Scrise in anii de dupa prabusirea dictaturii lui Salazar si publicate in volum in 1978, povestirile reunite in Cvasiobiect atesta forta imaginatiei lui Saramago si talentul sau incomparabil, care-i permit sa elaboreze fantezii impresionante prin extravaganta, dar si prin luciditatea lor. Asemenea lui Faulkner, Saramago este un scriitor atat de stapan pe resursele si pe scopul sau ultim, incat poate insufla viata oricarei povesti, oricat de neverosimila ar parea la prima vedere.

- John Updike Cvasiobiect este o creatie minunata si o lectura imbatatoare, ca toate cartile lui Saramago.

Agonice, absurde, penduland intre comic si groaza, povestirile din acest volum contin cugetarile sibilinice ale maestrului pe tema mortalitatii si a limbajului si au o frumusete delicata, ce se dezvaluie lent.

- Fast Forward Weekly Un gigant al literaturii europene.

Cititorii neinitiati pot gasi in acest volum o ilustrare esentiala a problematicii lui Saramago pe teme ca alienarea, colapsul social si represiunea politica, precum si alternativele la acestea.

Pentru cititorii fideli, e o carte de savurat.

- Morning Star Traducere din limba portugheza de Simina Popa. Fragment din cartea "Cvasiobiect" de Jose Saramago: "Odata terminat in sfarsit cimitirul, a inceput marea operatiune de dezgropare.

In prima parte, a fost usor: miile de cimitire existente, mari, medii si mici, erau la randul lor delimitate de ziduri si, ca sa spunem asa, in perimetrul lor era de-ajuns sa se sape pana la adancimea stabilita de trei metri, pentru mai mare siguranta, si sa se scoata tot, metri cubi peste metri cubi de oase, scanduri putrezite, corpuri imprastiate, dezmembrate de zdruncinaturile excavatoarelor, iar apoi sa se puna balastul in sicrie de diferite de la nou-nascut la cel mai zdravan adult, in fiecare turnandu-se niste oase sau niste carne, chiar si amestecate, chiar si doua cranii si patru maini, chiar si o aschie dintr-o coasta, chiar si un san inca ferm si o burta zbarcita, chiar si, in sfarsit, o tandara cat de mica sau dintele lui Buddha sau umarul vreunui sfant, sau ce lipsea din fiola miraculoasa cu sangele Sfantului Ianuarie.

S-a declarat principiul ca orice parte dintr-un mort reprezinta mortul intreg, moment din care s-au insirat participantii la infinita inmormantare pornita cu rigurozitate din toate colturile tarii, de la catune, sate si orase, pe drumuri din ce in ce mai largi, pana la reteaua generala de transport si de acolo, prin pasajele construite special, spre drumurile care au ramas cu denumirea de caile mortilor."