In regatul batranului Tempus, Domnisoara Poimaine nu e deloc multumita. De mult, tare de mult, batranul Tempus si-a impartit regatul intre cei trei copii ai sai: Domnului Azi i-a daruit Prezentul, Doamna Ieri a primit Trecutul, iar Domnisoarei Maine i-a ramas Viitorul. Si toate lucrurile erau asezate: Domnul Azi trebaluia grabit toata ziulica, doamna Ieri aranja cu grija in dulap borcane cu amintiri, Domnisoara Maine facea baloane de sapun in care punea intamplari ce inca nu s-au intamplat, iar Timpul curgea exact asa cum trebuie – nici prea repede, nici prea incet. Dar Domnisoara Poimaine nu era deloc multumita. Ea voia sa se faca mare cat mai repede. Ajutata de afurisita de vrajitoare Niciodata, mica rasfatata s-a agatat de limbile ceasului din varful turnului si a inceput sa le invarta. Iar Timpul a inceput sa curga cu o viteza ametitoare si in intreaga lume s-a creat haos: te trezeai intr-o dimineata de vara si pana seara se facea iarna. Iar copilariile tuturor copiilor treceau intr-o clipita, si asta era foarte trist...