In Muntii Nebuniei, H.P. Lovecraft - Editura Polirom

În munţii nebuniei relatează, punînd în joc întregul arsenal macabru tipic lui Lovecraft, o expediţie dezastruoasă organizată în Antarctica în 1930 şi descrie descoperirile lugubre făcute de membrii săi.

După ani de tăcere, geologul William Dyer de la Universitatea Miskatonic din Arkham, conducătorul expediţiei, hotărăşte să aştearnă totul pe hîrtie cu speranţa de a-i salva de la o moarte sigură pe alţi exploratori care se pregătesc să pornească într-acolo.

Deşi pare un continent lipsit de viaţă, adormit sub gheţuri veşnice, Antarctica scoate la iveală rînd pe rînd, de sub albul său halucinant, secrete adînc îngropate, precum rămăşiţele sinistre ale unei civilizaţii datînd de milioane de ani – Cei Străvechi, monştrii mitologici fabuloşi pomeniţi în Necronomicon, avînd înfăţişarea unor caracatiţe gigantice, care încă trăiesc în măruntaiele oraşului lor labirintic de sub zăpezi.

H.P.

Lovecraft (autor) Pasionat încă de mic de poezia arabă şi de mitologia greacă, de chimie şi astronomie, H.P.

Lovecraft (1890-1937), celebrul autor de

„weird fiction”, se dovedeşte un copil precoce.

În 1904, după moartea bunicului, bunăstarea familiei intră în declin, odată cu starea de spirit a lui Lovecraft, care, ratînd absolvirea liceului, e obsedat de gîndul sinuciderii.

Pasiunea pentru lectură îl salvează însă, focul unei polemici versificate cu unul dintre semnatarii unei rubrici din revista The Argosy distrăgîndu-i atenţia.

În perioada 1915-1923 gerează chiar el un ziar, The Conservative, în vreme ce colaborează intens cu alte reviste, publicînd eseuri şi poezie.

Moartea mamei, în 1921, aduce o nouă perioadă neagră în viaţa lui Lovecraft, din care avea să-l salveze în scurt timp întîlnirea, la o conferinţă a jurnaliştilor, cu Sonia Haft Greene, cea care urma să-i fie soţie.

Cuplul se mută în Brooklyn, iar viaţa lui Lovecraft se îndreaptă către recunoaşterea ca scriitor profesionist, odată cu primele povestiri publicate în Weird Tales, o revistă newyorkeză de literatură de consum.

Precaritatea pecuniară, izolarea şi valul de

„străini” care asaltau oraşul îi inspiră lui Lovecraft o ficţiune nostalgică (

„The Shunned House”, 1924), dacă nu de-a dreptul înnegurată şi pesimistă (

„The Horror at Red Hook”).

În 1926 cei doi se întorc în Providence, unde trei ani mai tîrziu se despart.

Va urma însă o perioadă fastă, cînd Lovecraft îşi descoperă în sfîrşit filonul de scriitor de ficţiune stranie, fantezistă, inspirată de supranatural, şi chemarea către cariera de om de litere.

Acum publică proze celebre precum

„The Call of Cthulhu” (

„Chemarea lui Cthulhu”, 1926), At the Mountains of Madness (1931) şi

„The Shadow out of Time” (1934-1935).

Tot acum sprijină cariera unor scriitori tineri precum August Derleth, Donald Wandrei, Robert Bloch sau Fritz Leiber.

Ultimii trei ani de viaţă i-au fost umbriţi de nesiguranţă.

Povestirile i se vînd din ce în ce mai greu, se întreţine din redactări şi scrieri la comandă, poezie şi nonficţiune.

Moare în iarna lui 1937, bolnav şi nefericit.

Prozele lui, care nu apucaseră să fie publicate laolaltă în timpul vieţii, vor apărea abia în 1939, în volumul The Outsider and Others, titlu urmat de altele, reluate în multe ediţii şi traduse în numeroase limbi, datorită cărora H.P.

Lovecraft şi-a cîştigat intrarea în canonul literaturii americane şi universale.