Joseph Hadad. Omul, Andra Ilies - Editura Curtea Veche

Incet-incet am invatat bucataria si chiar mi-a intrat in sange. E ca atunci cand te indragostesti, cand petreci timp cu o fata si incepe sa iti placa tot ceea ce zice si face. - Joseph Hadad Nascut in Israel, din parinti cu origini marocane si tunisiene, Joseph Hadad a intrat in adolescenta la Scoala de Bucatari din Haifa si astfel si-a descoperit marea pasiune. S-a remarcat rapid in bucatariile hotelurilor unde a lucrat si a devenit, in 1989, executive chef la unul dintre cele mai mari hoteluri din Israel. In culmea gloriei, a plecat la Bucuresti, in 1996, unde viata l-a pus la incercare, dar i-a oferit si recompense. De atunci, el a devenit unul dintre cei mai cunoscuti bucatari din Romania, om de televiziune, proprietar de restaurante si consultant international de specialitate. Dincolo de israelianul temperamental pe care publicul il stie de la televizor, iar pasionatii de mancare, din restaurante, se afla un om sensibil, meticulos, hotarat, un bun dascal, un fiu, tata, prieten. Fragment din cartea "Joseph Hadad. Omul" de Andra Ilies "Exista unii care sustin ca acest obicei s-a nascut in urma observarii faptului ca pestii carora le-au fost indepartati solzii par mai curati. Altii, insa, sustin ca regula e legata de zona in care traiau evreii, unde existau anumite soiuri de peste. Cu timpul, respectivele soiuri au fost verificate si declarate comestibile. Din cauza migratiilor si pentru ca ajungeau in zone pe care nu le cunosteau, unde exista riscul consumarii unor alimente care le-ar fi pus vietile in pericol, evreii au preferat sa ramana fideli cunotelor culinare existente si testate. Tot in contextul marilor migratii si dupa exodul din Egipt, s-a pus si problema unei digestii optime, aspect care a dus si la nasterea regulii de a nu amesteca produsele lactate cu cele pe baza de carne. Aceasta prescriptie cere sa treaca cel putin sase ore intre consumarea celor doua, pentru a avea timp sa se digere compusii alimentari. In zilele noastre, evreii ortodocsi duc aceasta regula la extrem, astfel incat exista in casele lor doua frigidere - unul pentru produsele lactate si altul pentru carne si preparate din carne. Legumele si fructele si, pentru unii, chiar si pestele sunt produse parve, adica neutre. La fel sunt si ouale. Sacrificarea animalelor este reglementata, de asemenea, prin regulile cuser. In comunitatile mai mici, aceasta sarcina ii revine rabinului. Dupa ce rosteste rugaciunile ritualice, acesta trebuie sa taie dintr-o singura miscare gatul animalului, lasand apoi sa se scurga intr-un vas tot sangele. La sinagogile mai mari exista, insa, un haham (persoana care se ocupa de sacrificarea animalelor). Si in Bucuresti exista un haham, astfel incat chef Hadad se bucura ca poate tine cu strictete traditia sacrificarii animalelor. In comunitatea in care traia familia Hadad, sabatul era mai usor de tinut. Pregatirea mancarii pentru pranzul de a doua zi incepea vineri dupa-amiaza, totul fiind gatit la foc mic, in oale speciale. Dafina este atat numele tocanei care fierbe inabusit timp de 12 ore (pentru a lasa carnea, legumele si condimentele sa-si intrepatruncla aromele), cat si al cratitei in care se prepara."