La Raul Piedra Am Sezut Si Am Plans, Paulo Coelho - Editura Humanitas

In povestile de dragoste exista intotdeauna ceva care ne apropie de eternitate si de esenta vietii, pentru ca ele contin toate tainele lumii. Ce se intampla insa atunci cand timiditatea impiedica o dragoste adolescentina sa infloreasca? Si ce se intampla cand, unsprezece ani mai tarziu, destinul ii reuneste pe indragostiti? Intre timp, pe ea viata a invatat-o sa fie puternica si sa-si ascunda sentimentele. Iar el a devenit un chipes indrumator spiritual – cu reputatia ca poate infaptui miracole – care a ales religia ca refugiu fata de conflictele sale interioare. Din nou impreuna, ei pornesc pe un drum care la inceput este presarat cu obstacole, caci trecerea anilor nu a reusit sa inabuse vina si resentimentele. Dar langa raul Piedra, intr-un satuc din Pirineii francezi, incercand sa gaseasca raspunsul la marile intrebari ale vietii, cei doi nu-l vor afla decat in si prin iubire. Fragment din cartea "La raul Piedra am sezut si-am plins" de Paulo Coelho: "Trebuie sa riscam. Vom intelege pe deplin minunea vietii doar cand vom lasa sa se intample imprevizibilul. In fiecare zi Dumnezeu ne da — o data cu soarele — o clipa in care ar fi cu putinta sa schimbam tot ce ne face nefericiti. In fiecare zi incercam sa ne prefacem ca nu intre-vedem momentul acesta, ca el nu exista, ca ziua de azi este la fel cu cea de ieri si va fi la fel cu cea de maine. Dar cine isi examineaza cu atentie ziua descopera si momentul magic. Acesta poate fi ascuns la ceasul in care varam cheia in usa, dimineata, in clipa de tacere de dupa masa de pranz, intr-unul din cele o mie si unul de lucruri care ni se par aidoma. Acest moment exista — un moment in care toata puterea stelelor trece prin noi si ne ingaduie sa facem minuni. Fericirea e uneori o binecuvantare — dar de obicei e o cucerire. Momentul magic dintr-o zi ne ajuta sa ne schimbam, ne face sa plecam in cautarea viselor noastre. Avem sa suferim, avem sa cunoastem momente dificile, avem sa infruntam multe deziluzii — totul insa e trecator si nu lasa urme. Iar in viitor, vom putea privi inapoi cu mandrie si credinta. Vai de cine se teme sa-si asume riscurile. Acesta poate ca nu va avea niciodata parte de deceptii, nu va avea deziluzii si nici nu va suferi precum aceia care au un vis de urmarit. Dar cand va privi in urma — pentru ca totdeauna privim in urma — isi va auzi inima spunandu-i: Ce ai facut cu minunile pe care Dumnezeu le-a semanat in zilele tale? Ce-ai facut cu talantii pe care ti i-a incredintat Stapanul tau? I-ai ingropat adanc intr-o pivnita pentru ca ti-a fost frica sa nu-i pierzi. Atunci asta ti-e mostenirea: certitudinea ca irosit viata. Vai de cel caruia ii e dat sa auda vorbele astea. Caci atunci va crede in minuni, dar momentele magice din viata lui vor fi trecut de mult."