Plasat in contextul contemporan al confruntarilor dintre israelieni si palestinieni, Pina la capatul pamintului este o cutremuratoare poveste despre iubire si prietenie, in care istoria intervine mereu cu brutalitate in destinul indivizilor. Personajul central al cartii, Ora, o femeie proaspat despartita de sot, pleaca intr‑o excursie prelungita prin Israel, cu rucsacul in spate, insotita de iubitul ei din tinerete, Avram. Pentru Ora excursia este insa mai degraba o fuga din realitate: fiul ei, Ofer, a plecat intr‑o misiune de lupta, iar femeia este convinsa ca atit timp cit ea nu afla nici o stire din lumea reala, baiatul ei este in siguranta. Pe parcursul excursiei, cei doi vechi iubiti rememoreaza si reconstruiesc ciudatul triunghi conjugal ce le‑a marcat destinul, precum si momentele de rascruce ale vietii lor intr‑o lume unde razboiul pare a fi o realitate permanenta. „Pina la capatul pamintului este capodopera lui Grossman. Flaubert a creat-o pe Emma, Tolstoi pe Anna, iar acum o avem pe Ora lui Grossman, protagonista unei carti zguduitoare, superbe, memorabile.” (Paul Auster) „Exista scriitori in ale caror cuvinte recunosti textura vietii. David Grossman este un astfel de scriitor, un maestru al detaliului si preciziei emotionale. Personajele lui nu ramin in paginile cartii, ci se infatiseaza cititorului cu trupul invelit intr-o proza de o profunzime taioasa si o compasiune cuceritoare.” (Yann Martel) „Grossman tese elementele esentiale ale vietii private in tapiseria istoriei si creeaza o panorama de o forta emotionala covirsitoare, o capodopera bine strunita, o poveste scrisa cu pasiune, ale carei personaje pline de viata sint conturate extraordinar de clar. Acesta este unul din rarele romane care iti dau impresia ca ar putea schimba lumea.” (The New York Times Book Review) „O carte disperata care reuseste cumva sa nu provoace disperare, o carte despre moarte care se fixeaza cu incapatinare asupra vietii, Pina la capatul pamintului este, ca orice mare creatie literara, un act de generozitate, deschis tuturor posibilitatilor umane.” (The Washington Post)