Refugiul Meu, Furtuna Mea, Arundhati Roy - Editura Humanitas Fiction

Adevărat fenomen editorial, Refugiul meu, furtuna mea, prima carte de memorii a scriitoarei Arundhati Roy, apărută sub titlul original Mother Mary Comes to Me, a fost finalistă la Kirkus Prize – Nonficțiune și nominalizată la National Book Critics Circle Award – Autobiografie.

Unele dintre cele mai prestigioase publicații și platforme internaționale, printre care New York Times, New York Times Book Review, The New Yorker, TIME Magazine, Guardian, Economist, Elle, BookPage, Booklist, Minnesota Star Tribune, The Times, The Independent, NPR, LitHub, Barnes & Noble, au ales-o

„Cartea anului 2025”

Acoperind perioada dintre 1962 și 2022, cartea reconstituie traseul interior al unei conștiințe în formare: copilăria fracturată, ruptura necesară, anii de rătăcire fertilă și, în cele din urmă, apariția romancierei și eseistei.

Scrise sub impactul unei pierderi decisive, memoriile sunt mai puțin o elegie și mai mult un act de clarificare, o încercare de a înțelege cum se naște o voce, cum se cucerește libertatea și ce preț cere adevărul. Titlul original, Mother Mary Comes to Me, trimite la un vers celebru din piesa Let It Be a formației Beatles, dar și la Mary Roy, mama scriitoarei, pentru care a trăi după regula lui

„fie și așa”

Figura mamei rămâne un catalizator esențial al acestei deveniri: autoritară, vizionară, imposibil de ignorat, o forță redutabilă din care se alimentează scrisul lui Arundhati Roy. Alternând introspecția cu reflecții tăioase despre India, Refugiul meu, furtuna mea este o reconstrucție dureroasă și aproape sacră: o carte despre formarea eului artistic, despre dragostea care rănește, despre rădăcini și despre momentul fragil în care o viață se transformă în roman.

„O capodoperă a literaturii memorialistice, o țesătură densă a memoriei, confruntării și dorului.”

„Sensibilă, poetică, intimă, cu generoase doze de umor incisiv.”

Debutează în 1997 cu romanul Dumnezeul lucrurilor mărunte (The God of Small Things; Humanitas Fiction, 2018, 2022), câștigător al Booker Prize și tradus în peste patruzeci de limbi.

Douăzeci de ani mai târziu, în 2017, îi apare cel de-al doilea roman, Ministerul fericirii supreme (The Ministry of Utmost Happiness; Humanitas Fiction, 2019), nominalizat la Man Booker Prize și finalist la National Book Critics Circle Award în același an.

Arundhati Roy a scris numeroase eseuri și volume de non-ficțiune care abordează teme politice, sociale și ecologice.

Printre cele mai cunoscute se numără Power Politics (2001), The Algebra of Infinite Justice (2002), War Talk (2003), Public Power in the Age of Empire (2004), Field Notes on Democracy: Listening to Grasshoppers (2009), Broken Republic: Three Essays (2011), Capitalism: A Ghost Story (2014), Things That Can and Cannot Be Said (2016, împreună cu John Cusack), The Doctor and the Saint: Caste, Race, and Annihilation of Caste (2017), My Seditious Heart.

Collected Non-Fiction (2019), Azadi: Freedom.

Fascism.

Fiction (2020).

În 2025 publică Refugiul meu, furtuna mea (Mother Mary Comes to Me; Humanitas Fiction, 2026), volum finalist la Kirkus Prize – Nonficțiune și nominalizat la National Book Critics Circle Award – Autobiografie, unul dintre titlurile de top ale New York Times Book Review în 2025 și

„Cartea anului”

Este în curs de apariție în peste douăzeci și cinci de țări.

De-a lungul carierei sale, Arundhati Roy a fost distinsă cu numeroase premii de prestigiu, printre care Lannan Cultural Freedom Prize în 2002, Sydney Peace Prize în 2004 pentru activismul non-violent, Norman Mailer Prize for Distinguished Writing în 2011, Ambedkar Sudar Award în 2015, St.

Louis Literary Award în 2022, European Essay Prize în 2023, Pinter Prize în 2024.

De asemenea, a fost inclusă în lista TIME 100 a celor mai influenți oameni din lume în 2014.