Rugati-Va Pentru Fratele Alexandru, Constantin Noica - Editura Humanitas

Rugati-va pentru fratele Alexandru

"Spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, o mănăstire de maici din Moldova a fost ocupată de trupele sovietice biruitoare.

Maicile au căutat refugiu în alte locuri.

La întoarcerea lor, au găsit pe altar un bilet pe care stătea scris: «Comandantul trupelor care au ocupat mănăstirea vă declară că a lăsat-o neatinsă și vă cere să vă rugați pentru sufletul său».

De atunci, la fiecare serviciu religios este pomenit numele lui Alexandru. Rugați-vă pentru fratele Alexandru! Roagă-te și tu, cititorule, căci numele nu privește doar pe comandantul trupelor victorioase […], ci îi privește pe toți ceilalți frați Alexandru, biruitori nesiguri și ei.

Rugați-vă pentru fratele Alexandru din China, dar nu uitați pe fratele Alexandru din Statele Unite; rugați-vă pentru cei puternici de pretutindeni, pentru cei ce știu […], dar care nu mai știu bine ce știu și ce fac, pentru cei ce posedă și dispun, cu economiștii lor cu tot; rugați-vă pentru cei ce rătăcesc triumfători prin viață, fără cultură, dar și pentru cei ce rătăcesc în cultură; pentru omul european care a triumfat asupra nevoilor materiale, pentru omul modern care a triumfat asupra naturii și a bunului Dumnezeu.

Rugați-vă pentru fratele Alexandru!"

A debutat în revista Vlăstarul, în 1927, ca elev al liceului bucureştean

"Spiru Haret"

A urmat Facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti (1928-1931), absolvită cu teza de licenţă Problema lucrului în sine la Kant.

A fost bibliotecar la Seminarul de Istorie a Filozofiei şi membru al Asociaţiei

"Criterion"

După efectuarea unor studii de specializare în Franţa (1938-1939), şi-a susţinut în Bucureşti doctoratul în filozofie cu teza Schiţă pentru istoria lui Cum e cu putinţă ceva nou, publicată în 1940.

A fost referent pentru filozofie în cadrul Institutului Româno-German din Berlin (1941-1944).

Concomitent, a editat, împreună cu C.

Floru şi M.

Vulcănescu, patru din cursurile universitare ale lui Nae Ionescu şi anuarul Isvoare de filosofie (1942-1943).

A avut domiciliu forţat la Câmpulung-Muscel (1949-1958) şi a fost deţinut politic (1958-1964).

A lucrat ca cercetător la Centrul de logică al Academiei Române (1965-1975).

Ultimii 12 ani i-a petrecut la Păltiniş, fiind înmormântat la schitul din apropiere. Cărţi originale, enumerate în ordinea apariţiei primei ediţii: Mathesis sau bucuriile simple (1934), Concepte deschise în istoria filozofiei la Descartes, Leibniz şi Kant (1936), De caelo.

Încercare în jurul cunoaşterii şi individului (1937), Viaţa şi filozofia lui René Descartes (1937), Schiţă pentru istoria lui Cum e cu putinţă ceva nou (1940), Două introduceri şi o trecere spre idealism (cu traducerea primei Introduceri kantiene a Criticii judecării) (1943), Jurnal filozofic (1944), Pagini despre sufletul românesc (1944),

"Fenomenologia spiritului"

Hegel istorisită de Constantin Noica (1962), Douăzeci şi şapte trepte ale realului (1969), Platon: Lysis (cu un eseu despre înţelesul grec al dragostei de oameni şi lucruri) (1969), Rostirea filozofică românească (1970), Creaţie şi frumos în rostirea românească (1973), Eminescu sau Gânduri despre omul deplin al culturii româneşti (1975), Despărţirea de Goethe (1976), Sentimentul românesc al fiinţei (1978), Spiritul românesc în cumpătul vremii.

Şase maladii ale spiritului contemporan (1978), Povestiri despre om (după o carte a lui Hegel:

"Fenomenologia spiritului"

Vol.

I: Încercare asupra filozofiei tradiţionale; Vol.

II: Tratat de ontologie (1981), Trei introduceri la devenirea întru fiinţă (1984), Scrisori despre logica lui Hermes (1986), De dignitate Europae (lb.

germ.) (1988), Rugaţivă pentru fratele Alexandru (1990).