Vantul Prin Gaura Cheii Ed.2025, Stephen King - Editura Nemira

Cartea Vantul prin gaura cheii este roman-punte intre romanele patru si cinci din seria Turnul intunecat • Editie canturi colorate (Sprayed Edges) Armada reia seria emblematica Turnul intunecat, intr-o editie de colectie, o adevarata experienta vizuala si tactila menita sa transporte cititorii in lumea misterioasa imaginata de Stephen King. Designul unic, realizat de graficianul Adnan Vasile, si tehnica sprayed edges construiesc vizual colectia asemenea unui puzzle a carui imagine se dezvaluie cu fiecare volum. Vantul prin gaura cheii este puntea perfecta intre volumele patru si cinci din seria Turnul intunecat, oferind o privire asupra trecutului si prezentului Pistolarului. Roland Deschain si tovarasii lui pleaca din Orasul de Smarald, dar sunt opriti de o furtuna periculoasa. La adapost, Roland le povesteste despre misiunea din tinerete, cand tatal sau l-a trimis sa investigheze un metamorf criminal in oraselul Debaria. Printre amintiri, Roland impartaseste copilului Bill Streeter legenda Vantului prin gaura cheii, adaugand si mai mult farmec mitologiei Turnului. O poveste in poveste, romanul imbogateste si mai mult universul complex al Turnului intunecat. Un puzzle alert si fascinant, cu pistolari, varcolaci si o naratiune captivanta. - Shortlist Seria Turnul intunecat este coloana vertebrala a operei lui Stephen King. O epopee intunecata care imbina elemente de fantasy, horror si western intr-o poveste uluitoare despre cautare, destin si sacrificiu. - Marian Coman Traducere din limba engleza de Ruxandra Toma. Fragment din cartea "Vantul prin gaura cheii. Seria Turnul Intunecat Vol.4.5" de Stephen King: "Intr-o buna zi, pe cand Tim ajunsese la varsta de unsprezece ani, Ross cel Mare si tovarasul lui, Kells cel Mare, au pornit cu carutele pe Drumul Arborelui spre locul unde Cararea Carpenului intra in padure, asa cum obisnuiau sa faca in fiecare zi, mai putin in cea de-a saptea a saptamanii, care era zi de odihna pentru toti locuitorii din Catunul Arborelui. In ziua despre care iti povestesc, doar Kells cel Mare s-a mai intors acasa. Pielea-i era neagra de funingine, iar haina arsa. Prin gaura mare din cracul stang al pantalonilor i se vedea carnea plina de basici. Statea garbovit pe capra, ca si cum ar fi fost mult prea istovit ca sa-si mai indrepte spatele. Nell Ross a iesit in graba pe usa casei si a strigat la el. - Unde-i Ross cel Mare? Unde-i barbatul meu? Kells cel Mare a clatinat incet din cap. Multa cenusa i s-a cernut din par pe umeri. A rostit un singur cuvant, de ajuns sa-i inmoaie genunchii lui Tim si sa o faca pe mama lui sa urle. Cuvantul acela era "dragonul". Niciun om care traieste astazi pe pamant nu a vazut vreodata ceva care sa semene cu Padurea Fara Sfarsit, pentru ca lumea a mers mai departe de atunci. Locul acela era intunecat si plin de pericole. Padurarii din Catunul Arborelui o cunosteau mai bine decat oricine altcineva din Lumea de Mijloc, dar nici macar ei nu aveau habar ce fel de plante cresteau ori ce fel de vietuitoare traiau la departare de zece roti de locul unde se sfarsea crangul cu tei salbatici si incepea codrul de carpeni - santinelele acelea inalte si solemne. Marunteaiele Padurii Fara Sfarsit erau pentru toti un mister, populat cu plante stranii, vietati si mai stranii, tinuturi mlastinoase rau mirositoare si cufundate in ceturi si - cel putin asa mergea vorba - ramasite ale Batranilor din vechime, cel mai adesea otravitoare. Oamenii cumsecade din Catunul Arborelui, acei folken despre care iti povestesc, se temeau de Padurea Fara Sfarsit, si pe buna dreptate."