Eseuri.Cartea A Doua, Montaigne - Editura Humanitas

La 50 de ani de la prima publicare integrala a Eseurilor lui Montaigne in limba romana, Editura Humanitas ofera cititorilor o noua traducere a acestei opere fundamentale, semnata de Vlad Russo.

Noua versiune, deopotriva riguroasa si fireasca, urmareste sa-l aduca pe Montaigne mai aproape de spiritul vremii noastre, oferindu-i cititorului o adevarata bucurie a lecturii.

Ea este programata sa apara in trei volume, fiecare cuprinzand cate o carte a Eseurilor.

Aceste eseuri vor fi citite cat timp vor exista oameni care iubesc adevarul, forta si simplitatea.

Opera lui Montaigne este piatra de incercare a unui spirit ales.

Celui caruia nu-i place s-o citeasca spuneti-i ca sufera de un viciu al inimii sau intelegerii; aproape ca nu e problema pe care el sa n-o fi cercetat pe toate fetele, ramanand la fel de convingator intotdeauna.

Contradictiile operei sale sunt imaginea fidela a contradictiilor intelegerii omenesti.

El isi urmareste ideile fara nici o arta: putin ii pasa de unde porneste, cum inainteaza sau unde sfarseste.

Spune lucrul care-l framanta aici si acum.

Nu e nici mai inchegat, nici mai dezlanat cand scrie decat e cand gandeste sau viseaza...

El ni se arata sub cele mai felurite chipuri: cand bun, cand desfranat, cand ingaduitor, cand infumurat, cand banuitor sau superstitios.

Dar, orice-ar spune, intereseaza si instruieste.

- Denis Diderot Vad ca filozofii pyrrhonieni nu-si pot prezenta doctrina generala in nici un fel de rostire: lor le-ar trebui un nou limbaj.

Al nostru e alcatuit in intregime din propozitii afirmative, care lor le sunt de tot nesuferite.

Astfel, cand rostesc "Ma indoiesc", sunt stransi numaidecat cu usa pentru a fi facuti sa accepte ca macar de un lucru sunt siguri si-l cunosc, anume ca se indoiesc.

De aceea au fost siliti sa caute scapare intr-o comparatie cu medicina, fara de care pozitia lor ar ramane de neinteles: cand spun "Nu stiu" sau "Ma indoiesc", declara ca propozitia se elimina si ea impreuna cu restul, la fel ca rubarba, care impinge afara scursurile daunatoare, eliminandu-se si ea in acelasi timp.

Aceasta idee e infatisata mai convingator printr-o intrebare: "Oare ce stiu?", pe care am asezat-o ca deviza a unei balante.

- Michel de Montaigne