Jurnalul De La Paltinis (Ed.De Lux), Gabriel Liiceanu - Editura Humanitas

„...O astfel de carte istoriseşte o fabulă care, cu sau fără noi, merita să fie inventată.“ (Constantin NOICA) Mult iubite Domnule Noica, Ţin pe masa mea o poză pe care Andrei ne-a făcut-o la Păltiniş, în timp ce urcam pe poteca pietruită care duce spre cabana d-voastră.

Poza este făcută din spate şi are în ea o elocvenţă a însoţirii care mă fascinează de câte ori o privesc.

Poate pentru că astăzi este ajunul Crăciunului şi simt nevoia să mă deschid către obiectele iubirilor şi veneraţiilor mele, mă întorc către d-voastră, din depărtarea aceasta care apropie în chipul cel mai adânc, şi vă mulţumesc pentru drumul pe care, cu spatele întors către lume, m-aţi lăsat să îl facem împreună.

De „despărţit“ poate fi vorba doar în sensul că drumul ce mi se deschide în faţă trebuie de-acum să-l străbat singur, vegheat doar de privirea d-voastră, pe care îmi place să o simt în urma mea ca pe o însoţire, ce îmi măsoară din depărtare poticnirile, şovăiala şi regăsirile.

Aşa mă simt în clipa aceasta, altfel, dar la fel de tare, legat de d-voastră...

Gabriel (Gabriel Liiceanu către Constantin Noica, 24 decembrie 1982) „Peste 100 de ani nici eu nu voi mai fi cunoscut, nici Liiceanu.

Dar raportul dintre noi va fi cunoscut.

A face cultură e a sta într-un picior.

În fotografie şi eu sunt într-un picior, şi el.

Dar eu sunt pe piciorul drept, pe când el e pe cel stâng.

Acesta e raportul.“ (Constantin NOICA, Jurnal de idei) „Asist cu bucurie la «despărţirea» lui Gabriel de mine.

O grăbesc chiar.

Voi sfârşi în singurătate, aşa cum mi-am dorit.

Sau poate legat numai de departele meu...“ (Constantin NOICA, Jurnal de idei)