Buna Seara, Melania!, Rodica Ojog-Brasoveanu - Editura Nemira

Al doilea roman din seria MELANIA LUPU Peripetiile Melaniei Lupu si ale motanului Mirciulica continua la un an de la „operatiunea tablourile furate“. De data aceasta, Melania ravneste la Femeia cu evantai, tabloul semnat de Goya, si nu trebuie decat sa orchestreze o misiune-fulger de spargere a unui muzeu. Ocazie cu care strange laolalta un mic grup infractional pestrit, totul chiar sub nasul maiorului Cristescu, asistat de locotenentul Azimioara. Ce urmeaza este o combinatie savuroasa de tragicomic, suspans si burlesc, cum numai Rodica Ojog-Brasoveanu stie sa scrie! Fragment din romanul "Buna seara, Melania!" de Rodica Ojog-Brasoveanu: "Isi continua drumul urcand strada ingusta. „Copiii cu ochelari au un aer dramatic. Te induioseaza..." Imbracase o haina neagra, stramta care-i accentua supletea. Voaleta ii cadea pana in dreptul buzelor. Isi privi ceasul: cinci. „E foarte bine, draga mea. Daca intentioneaza sa te priveasca, va veni cu cel mult o jumatate de ora inainte. Tu iti vei petrece vremea inchinandu-te Sfantului Anton de Padova. Oricine isi va imagina ca te rogi pentru ca nepoata sau chiar fiica ta sa se marite." Patrunse in catedrala aproape pustie. Cineva exersa la orga pe un motiv de Bach. Melania Lupu isi muie degetele in apa sfintita si se inchina. „Desigur, acesta este un obicei catolic, dar e bine, draga mea, sa-ti asiguri prieteni pretutindeni." „El este, fetito! Puteai sa juri ca va veni si iata ca nu te-ai inselat." Ochii Melaniei Lupu poposira cu satisfactie pe silueta barbatului. Avea cam treizeci si cinci de ani si parea extrem de degajat. „Siguranta! Asta am apreciat cel mai mult la un domn. Imi place si cum e imbracat. Nimic strident, totul de excelenta calitate, si spune tu, Melania, daca stii ceva mai rafinat decat un raglan gris-souris la un costum gris-fer si o cravata neagra cu picouri albe. Splendid! Fii convinsa, va veti intelege ad-mi-ra-bil." Barbatul ocoli capela. Se opri in dreptul statuilor simuland curiozitati artistice. Ochii duri scormoneau bancile goale, incercau sa patrunda intunericul ungherelor. In catedrala se afla o singura femeie. Statea in prima banca, nemiscata, tinandu-si fruntea in palme. Nu intorsese capul cand auzise pasii tanarului. Barbatul ezita cateva clipe si se apropie de confesional. Sunetele orgii alunecau pe langa chipurile sfinte. - Esti punctual. Soapta din spatele draperiei parea alterata de tutun si alcool. „Hm, gandi Raul Ionescu, una din ororile alea care rasucesc tot felul de combinatii prin baruri. Cu atat mai bine."