Brisbane, Evgheni Vodolazkin - Editura Humanitas Fiction

In noul lui mare roman, Evgheni Vodolazkin ramane fidel universului sau literar, continuandu-si intr-un mod sclipitor meditatia asupra timpului, memoriei si iubirii, si isi pastreaza capacitatea de a-si surprinde mereu cititorul in alt fel, de aceea am putea afirma ca Laur, Aviatorul si Brisbane alcatuiesc o trilogie.

La 50 de ani, Gleb Ianovski, un virtuoz al chitarei recunoscut international, nascut la Kiev, cu studiile facute la Sankt-Petersburg si care cunoaste succesul la Munchen, e diagnosticat cu boala Parkinson.

Un autor rus intalnit intamplator vrea sa-i scrie biografia, si astfel Gleb porneste pe firul amintirilor, in incercarea de a gasi un nou sens existentei sale.

Tot intamplarea ii prilejuieste intalnirea cu Vera, fiica de 13 ani a unei iubite din tinerete, si ea extrem de talentata la pian, si ea macinata de o boala grava.

Conceput pe doua voci, a muzicianului si a biografului sau, penduland intre prezent si trecut, Brisbane e un roman simfonic in care moartea e invinsa nu prin muzica, nici prin iubire, ci prin puterea memoriei si a cuvantului.

„Cu orasul Brisbane propriu-zis romanul meu nu are nici o legatura; altfel nu i-as fi dat acest titlu”

Si totusi Brisbane e cheia intregii povesti.

Cred ca mesajul romanelor mele este acesta: "Nu te lasa prada disperarii".

El se aude si in Brisbane, in care eroul principal pierde sensul vietii; dar viata e mai cuprinzatoare decat sensul ei.

- Evgheni Vodolazkin Fragment din volumul "Brisbane" de Evgheni Vodolazkin: "Nestor, deschizand dictafonul: - In interviurile tale este des amintit orasul Brisbane, ei, si in general, Australia.

De ce? - Pentru ca atunci cand la noi e iarna, la ei e vara.

- Iar cand la noi e vara? - Atunci la ei e tot vara.

In capul nostru - e vara.

Uite, aici e spilul, intelegi? In familia noastra, locul asta era socotit a fi raiul.

- Pentru rai nu prea se potriveste populatia de-acolo.

Urmasi ai unor ocnasi.

- Si ce? - Pentru rai se cere o biografie frumoasa.

- Ai fost tu acolo? - Unde, in Australia? - Nu, in rai.

De unde stii ce biografie se cere acolo? Nestor ridica din umeri.

- Am vrut sa te intreb despre Irina.

Ca a plecat la Brisbane, nu? - La un moment dat, mama a inceput sa corespondeze cu un barbat din Brisbane.

Nu stiu de unde ii luase adresa, i-a scris multi ani.

- Si a cerut-o in casatorie? - Da.

A fost o corespondenta impresionanta.

Din cand in cand, mama imi povestea cu de-amanuntul scrisorile lui.

Foarte frumoase.

In principal, despre generalul Thomas Brisbane, in onoarea caruia s-a dat numele orasului.

Din pacate, le-a luat cu ea.

- Cum il cheama pe prietenul ei? - Ca pe Cook - James.

Ea asa ii si spunea - Cook.

Cook mi-a scris ca, pe langa oras, numele de Brisbane a fost dat in cinstea lui si unui crater de pe Luna.

Ca formatie, generalul era astronom.

Sau: Cook scrie ca in timpul liber generalul Brisbane a descoperit peste sapte mii de stele.

Imagineaza-ti - in timpul liber! - Tu traiesti de mult timp in strainatate.

Cum ti se pare, cei care au plecat isi gasesc rezolvarea problemelor? - E greu de spus.

O oarecare rezolvare...

Adica, exterioara.

Daca o luam in sens mai larg, cred ca pana si raiul e in mare masura o stare launtrica.

- Cu alte cuvinte - degeaba se duce omul in rai cu toate durerile lui? - Ma tem ca, pe fondul fericirii generale, va fi de doua ori mai nefericit.

Si pana la urma, precis ca o sa fuga."