Insemnari Zilnice Vol.3: 1 Iulie - 31 Decembrie 1937, Constantin Argetoianu - Editura Paul Editions

Sunteti pentru toata lumea, domnule ministru, un sceptic.

Mai rau chiar: un cinic.

Cinic!...

Da.

Adica, sincer si nefatarnic.

Vezi, lumea pierde usor sensul just al cuvintelor.

Se uita ca cinicii in filosofie reprezentau o scoala, o atitudine, o directie.

Astazi "cinic" se chiama un om fara rusine.

Eu sunt doar un om fara ipocrizie.

Nu m-am jenat niciodata sa spun ceea ce gandeam.

Asta s-o fi chemand cinism sau scepticism.

Dar cum sa nu fiu sceptic, daca de atatea decenii ma invartesc in jurul problemelor si al oamenilor? Cand vad ce e in fundul gandului fiecaruia, ma lecuesc de orice iluzie.

Iti repet insa ca nu ma felicit deloc pentru luciditatea mea.

A fost o adevarata nefericire, faptul ca n-am putut crede.

Un om care se indoieste prea mult, nu nu poate construi prea mult.

Le doute! Ce povara! Dar asa am fost invatati noi: sa ne indoim.

Eu ii invidiez sincer pe oamenii care sunt siguri in viata.

Siguranta lor e un imens noroc.

Ei n-au indoieli, ci stiu tot, ei cunosc tot! Ma incanta de exemplu siguranta lui Mihalache.

E un fericit.

A gasit cheia tuturor problemelor.

Eu - nu-i asa? - dibuesc, ma intreb, ma scrutez...

De cate ori fac un gest, incerc sa-i cantaresc toate posibiltatile viitoare, toate erorile.

Selectie din interviul acordat in iunie 1935 de omul politic Constantin Argetoianu.

Gazetarul care i l-a luat, trimis de revista culturala Rampa, este nimeni altul decat Mihail Sebastian, un tanar de 27 de ani care debutase recent in proza, nu inca si in teatru.

- Rampa, 1 iulie 1935, pp.

1, 4