De La Zero, Tembi Locke - Editura Trei

De la zero. O cronica despre iubire, despre Sicilia si despre ce inseamna, cu adevarat, acasa De la zero a fost ecranizat de Netflix intr-o serie ce o are ca protagonista pe Joe Saldana. O poveste de dragoste emotionanta intre doi oameni provenind din culturi diferite, plasata pe fundalul luxuriant al peisajului rural sicilian A fost dragoste la prima vedere cand Tembi l-a intalnit pe bucatarul profesionist Saro, pe o strada din Florenta. Insa familia traditionala siciliana a lui Saro nu a fost de acord ca el sa se casatoreasca cu o femeie americana de culoare, si actrita pe deasupra. Cu toate acestea, cuplul a decis sa mearga mai departe, cladindu-si o viata fericita in Los Angeles, cu cariere de succes, prieteni adevarati si dragostea vietii lor: o fetita adoptata inca de la nastere. Dar totul se schimba in momentul in care el afla ca sufera de un cancer nemilos ce le va narui toate visurile. De la zero spune povestea celor trei veri pe care Tembi le petrece in Sicilia cu fiica sa, Zoela, incercand sa-si construiasca o viata fara sotul ei. In mediul rural sicilian, unde odinioara Tembi s-a simtit instrainata de familia lui Saro, ea descopera darurile vindecatoare ale alimentelor proaspete si imbratisarea unei comunitati unite, cu traditiile si intelepciunea ei atemporale. In Sicilia, se spune ca fiecare poveste incepe cu o casatorie sau o moarte - in cazul lui Tembi Locke, sunt ambele. Povestea ei este despre pierdere, dar si despre dragostea regasita; este despre calatorii, dar si despre caldura unui camin; este despre mancare, dar si despre aromele care au darul de a trezi amintiri. Acest memoir de o frumusete coplesitoare ne poarta alaturi de Tembi in calatoria personala marcata de iubire, de ideea de a fi parinte si, in cele din urma, de pierderea sotului ei, Saro. Ea invata sa se vindece in cel mai frumos mod posibil, cu sprijinul a trei generatii de femei si, da, al mancarii italiene. Multa, multa mancare italiana! - Reese Witherspoon Locke descrie cu emotie procesul doliului si al alinarii pe parcursul a trei veri petrecute in Italia dupa moartea sotului sau... Cititorii care au trecut prin trauma pierderii unor persoane dragi vor fi miscati de memoriile vii si sincere ale autoarei. - Publishers Weekly In debutul ei literar, Tembi Locke isi scrie memoriile despre dragoste, pierderi sfasietoare si vindecare... O poveste captivanta despre iubirea pierduta si regasita. - Kirkus Review Traducere din limba engleza de Alunita Voiculescu. Fragment din cartea "De la zero" de Tembi Locke: "Nu era greu de intrat in livada de maslini. Am gasit o deschizatura in spatele unei tufe mari de dafin, unde pamantul era mai jos, si am putut sa indoi sarma ghimpata ruginita fara prea mult efort. M-am ghemuit langa un lastar de fenicul, m-am rostogolit si m-am strecurat pe pamantul familiei cu pretul a doar cateva zgarieturi minore pe picioare si a catorva ghimpi infipti in pantaloni. Mici bulgari de pamant au reusit sa mi se strecoare in pantofi, iar gleznele imi erau pline de praf, lucru pe care probabil ca aveam sa fiu nevoita sa-l explic mai tarziu. Dar reusisem sa intru. M-am ridicat in picioare si am vazut ca multi copaci aveau deja fructe mici, maslinute verzi, nu mai mari decat bobul de strugure. Saro ma invatase ca atunci cand aveau acea nuanta de verde usor galbui mai ramaneau cateva luni pana la cules. Pe trunchiul noduros al copacului de langa mine urca in graba, pe diagonala, o procesiune de furnici negre. Sub copac, ca si in restul livezii in panta, pamantul parea curatat de curand, iar asta ma ajuta sa ajung la locul pe care il alesesem. Puteam sa pasesc fara sa-mi fac griji din cauza serpilor sau a gropilor mari, care altfel ar fi fost ascunse de spicele de tumminia inalte pana la genunchi - un soi stravechi de grau care creste peste tot dupa ce vantul ii imprastie, in fiecare anotimp, semintele pe pamant. M-am adancit in livada, inaintand cu atentie pe terenul inclinat, ca sa nu cad. Odata ajunsa in mijloc, m-am oprit in fata copacului langa care voiam sa imprastii cenusa lui Saro. Briza usoara, de dupa-amiaza tarzie, venita dinspre Mediterana m-a racorit si mi-a dat curaj. Copacul pe care il alesesem nu era nici cel mai mare, nici cel mai batran. Avea doar cea mai frumoasa vedere spre marea orbitor de albastra si mereu prezenta, si mai avea si suficient pamant drept la poalele lui incat sa pot sa ma asez acum, cand simteam cum ma copleseste emotia. Mainile imi tremurau usor cand am luat cutiuta de lemn din buzunar si am deschis-o. Am scos punguta de plastic transparent, destinata bijuteriilor mici, si am desigilat-o. Daca as fi planificat lucrurile mai bine, as fi putut sa invat o rugaciune pe care s-o rostesc acum. Dar nu o facusem. Sa stau aici, in acest spatiu sacru al naturii, era singura forma de rugaciune potrivita pentru a-l incredinta pe Saro acelei terra firma. Cenusa a curs usor din punguta, cazand delicat si lent pe pamant. Am privit-o cum dispare in tarana cenusie. Apoi, ultimele franturi, aproape imperceptibile, au fost luate de vant. Se intorsese acasa, redat pentru totdeauna pamantului copilariei sale, liber undeva intre mare si munte. Cand m-am ridicat, in cele din urma, camasa imi era patata de transpiratie si de lacrimi. Cicadele tinusera neobosit socoteala timpului. Erau o adevarata simfonie siciliana. Apoi s-a auzit un motor de tractor paraind undeva in departare. Viata mergea inainte in Sicilia."