Barbatul Care Voia Sa Fie Iubit Si Motanul Care S-A Indragostit De El, Thomas Leoncini - Editura Humanitas Fiction

Atunci cand o pisica iti iese in cale si nu se mai dezlipeste de tine, de parca te-ar fi ales dinadins, cu siguranta incearca sa-ti arate un alt drum, pe care, urmandu-l, nu ai decat de castigat. Barbatul care voia sa fie iubit si motanul care s-a indragostit de el, delicat, emotionant si profund, este un roman despre calatoriile interioare care transforma si despre cum fericirea se gaseste mai cu seama in lucrurile simple. Mai putin inseamna, de fapt, mai mult. Christian e un tanar ambitios, in plina ascensiune, care conduce un Porsche si traieste intr-o casa somptuoasa. Tot ce-si doreste pe lume sunt banii care i-ar putea oferi un statut social si fericirea. Si este pe punctul de a-i obtine, ca urmare a unei tranzactii imobiliare pe care a pregatit-o minutios. Pe nepusa masa insa, incepe sa gaseasca o serie de biletele cu mesaje ce-i sunt adresate - incurajari, sau pur si simplu poezii. Odata cu ele, in viata lui Christian apare Joshua, un motanel roscat apartinand unei lumi de care s-a indepartat de prea mult timp. Pentru a dezlega misterul biletelelor, Christian, insotit de Joshua, se va aventura in inima naturii, uitand pentru o vreme de constrangerile sociale, si va descoperi ca fericirea e posibila si arata cu totul altfel decat isi inchipuise el. Traducere din limba italiana de Liliana Nechita. Fragment din romanul "Barbatul care voia sa fie iubit si motanul care s-a indragostit de el" de Thomas Leoncini: "Traiam de cinci ani intr-o vila la cativa pasi de mare, in care ma simteam bine. De curand terminasem amenajarea ei impreuna cu iubita mea, Diana - ea e designer si proiectanta si poate sa schimbe o locuinta in cateva minute, reusind sa puna in evidenta orice unghi al spatiului. Ne potriveam noi doi: eu, cel mai invidiat agent imobiliar din zona, si ea, care stia sa profite de orice spatiu. Eu nu vedeam nici o diferenta intre un covor Keshan de matase, din secolul XVIII, si un Najafabad din anii 1960. Dar Diana stia, putea sa puna in valoare fiecare perete si orice parte a podelei, il placea la nebunie sa descopere mereu noile tendinte legate de mobilier si obiecte antice, dar era atrasa si de cel mai modern design. Era la Hong Kong de cateva zile pentru o expozitie foarte importanta, iar eu as fi vrut sa-i povestesc fata in fata despre vanzarea casei, eventual la o cina linistita, la lumina lumanarilor, lucru pe care-l faceam cel putin o data pe saptamana. Usa de lemn masiv de la intrare se deschidea spre salon, unde erau doua fotolii de epoca, de piele, si un divan Chesterfield indreptat spre un televizor enorm, legat la Wi-Fi si boxe. Pentru a-i da incaperii un aer primitor si elegant, peretii fusesera decorati cu cateva tablouri valoroase, reprezentand scene mitologice."